De plictiseala....

Fotografia mea
Nu exista prezent. Este doar o secunda de cuvant ce face legatura intre trecutul din care ar trebui sa invatam si viitorul in care ar trebui sa demonstram maturitate, inteligenta, bun simt, etc. Pana apuci sa rostesti cuvantul prezent, el este deja trecut. Deci am decis sa ma concentrez asupra lui ieri si sa invat din el ce sa nu fac maine. Cu drag si cu amintiri frumoase dar si cu dezamagiri multe, intorc spatele (si in viata si in poza de pe blog) acestui trecut si il las sa ramana (cu toti si cu toate) acolo unde merita sa fie.

joi, 2 aprilie 2009

IN-CRE-DI-BIL

Postam eu acum cateva zile (vezi mai jos pe blog "Lala e nostalgica") niste lucruri / chestii / amintiri despre Vama Veche. Loc cu libertate deplina, fiecare cum si-o construieste, cu tot felul de amintiri si sentimente care mai de care mai speciale.
Si aflu acum juma de ora de la un prieten urmatoarea stire (nici nu stiu exact de cand e stirea asta) care m-a enervat cumplit: in Vama se vor construi - ca tot vorbeam de a construi - ALEI PIETONALE si PISTA DE BICICLETE.

Luati de priviti si va minunati:
http://www.antena3.ro/stiri/romania/vama-veche-asfaltata-rockerii-vor-fi-nevoiti-sa-si-instaleze-corturile-pe-trotuare_62737.html

Da, sunt si poze....adica ce plaja, ce nisip, ce spirit vamaiot de stat cu zilele in cort sa te trezeasca soarele dimineata (apropo, ce amitire frumoasa am cu un astfel de rasarit...)

Se duce DREACULUI tot, stimati concetatateni sezonieri de Vama...

De ce? Ca s-a gandit primaru' din Limanu (care evident nu are prea multa treaba si atunci isi cauta si el de lucru) sa obtina niste fonduri si sa "dezvolte" zone. Ferm convins fiind el ca se vor bucura turistii.

"Io" una - care aproape am locuit in Vama vara trecuta, fiind acolo fix in fiecare weekend pana in septembrie - considerandu-ma turista, zic: NU ma bucur.
Cred ca doua locuri mai sunt pe malul romanesc al acestei mari care inca mai aveau ceva spirit liber: Vama si inca unul, pe care zau ca nu il numesc, ca la fel s-a intamplat si cu Vama: cum i-a facut cineva publicitate, cum s-a dus pe apa Sambetei tot ...

Caci iata, acum in vama avem:
- hoteluri de nu stiu cate stele cu jacuzzi si piscina;
- sezlonguri la tarife de mamaia (scris special cu m mic ca sa imi arat stima fata de aceasta statiune);
- terase unde canta (RAR, slava domnului!!!!!) manele.

Siiiii sa nu uitam ca o sa avem in curand:
- alei pietonale (ma sidereaza numai pronuntia acestei sintagme cand e vorba de Vama Veche)
- PISTA de BICICLETE (asta e absolut incre-fucking-dibil).

De pe pis-ta de bi-ci-cle-te si de pe a-le-i-le pie-to-na-le (va rog sa acordati acestor cuvinte importanta cuvenita) vom privi apusul si respectiv si rasaritul. Ca de pe plaja nu se va mai putea...caci nu va mai fi plaja.

Propun sa facem o lista cu ce anume LIPSESTE din Vama Veche si sa o trimitem domnului primar din Limanu ca sa se ocupe. Sa mai obtina niste fonduri, sa mai faca o investitie doua ca SIIIIGUR se vor bucura turistii!!! Ca doar noi turistii pentru asta traim si pentru asta venim in Vama!!!

Astept idei. Declar deschisa sesiunea de sugestii pentru dom' primar!!!

Semnat: Lala, de pe inaltele culmi ale indignarii.

marți, 31 martie 2009

Din seria "Cursuri scurte", azi "Managementul Schimbarii".

Oamenilor nu le plac schimbarile. De orice natura ar fi ele. Si mai exact: nu le plac atunci cand vin impuse de altcineva.
Rar mi-a fost dat sa vad, in viata personala sau profesionala, pe cineva care sa spuna: Schimbarea asta e binevenita! Hai sa vedem ce putem lua bun din ea!
Explicatia vine din psihologie si trece tangential pe langa piramida lui Maslow (aia cu motivatiile individului in functie de etapa in care se afla).
Fiecare individ isi dezvolta in tot ceea ce este si face o anumita stare de confort. Obiceiuri, stil de viata, stil vestimentar, comportamente, etc. Pe modelul "eu ma simt bine cu mine". Si vine cineva din exterior si spune: "Trebuie sa schimbi ceva la tine". Si ii spune specific ce anume trebuie sa schimbe. Iar omul care primeste aceasta informatie reactioneaza de obicei cu o atitudine de genul: "ba pe-a mamei dumneavoastra, sa traiti!" intr-o forma mai politicoasa (uneori) sau mai violenta verbal (alteori).

De ce? Pai normal ca nu vrea sa schimbe nimic. Lui ii e bine asa cum e! Si cine suntem noi din exterior sa ii spunem sa schimbe ceva? Lasa ca cine il place, il place si asa. Hmmm.....oare?
Chiar ne place lumea pentru ceea ce suntem? Sau nu cumva ne place pentru potentialul pe care il avem? Sau pentru ceea ce crede lumea ca suntem noi? Ca fiecare din noi proiecteaza despre el o imagine, care reflecta de cele mai multe ori modul in care acea persoana doreste sa fie perceputa de ceilalti. Si cand vine cineva si spune "trebuie sa schimbi asta" ne irita, nu-i asa?

Ei bine da... Singura constanta din viata noastra este de fapt....schimbarea. De la schimbatul hainelor in fiecare zi - ca nu ne e confortabil (nici igienic, deci tot confort) sa ne imbracam la fel nici macar doua zile la rand - pana la schimbarile organizationale din companiile in care lucram, in fiecare zi se intampla ceva nou. Ba tramvaiul circula pe o ruta deviata... Ba pleaca cineva din companie... Ba vine cineva nou in companie... Ba a crescut cota de intretinere ca s-au mai facut ceva reparatii la subsol... Si exemplele pot continua, culminand cu iubita care ii spune iubitului "nu mai esti barbatul de care m-am indragostit"... Sau invers.

Si ce facem atunci?
In mod inconstient, incercam sa gasim in schimbarea respectiva o alta stare de confort. Ceva care sa ne ajute sa o acceptam pe ea, schimbarea, pentru ca nu avem incotro. Si in 99,99% din cazuri aceasta adaptare nu este dureroasa. Fizic, cel putin. Poate fi emotional insa, in functie de natura schimbarii, cu variatii de intensitate a durerii de la individ la individ.

Adevaratul progres al individului insa va fi atunci cand va accepta ideea ca totul in jur se schimba si va incerca in mod constient sa isi gaseasca in fiecare schimbare acea stare de confort atat de necesara traiului de zi cu zi. Atunci ne vom victimiza mai putin, atunci vom avea alta atitudine atat fata de noi insine, cat si fata de ceilalti, si cred eu sincer ca atunci am sa vad mai multi oameni zambind, multumiti de ei insisi si de ceea ce li se intampla, si nu asa incrancenati cum sunt romanii cand merg pe strada...