De plictiseala....

Fotografia mea
Nu exista prezent. Este doar o secunda de cuvant ce face legatura intre trecutul din care ar trebui sa invatam si viitorul in care ar trebui sa demonstram maturitate, inteligenta, bun simt, etc. Pana apuci sa rostesti cuvantul prezent, el este deja trecut. Deci am decis sa ma concentrez asupra lui ieri si sa invat din el ce sa nu fac maine. Cu drag si cu amintiri frumoase dar si cu dezamagiri multe, intorc spatele (si in viata si in poza de pe blog) acestui trecut si il las sa ramana (cu toti si cu toate) acolo unde merita sa fie.

vineri, 28 august 2009

Noi sau voi? Sau amandoi? :)

Femeile sunt ciudate, zice Paul intr-un articol ("De-a mami si de-a tati") de pe blogul lui. O concluzie a unei povestioare de suflet trist de copil, asa cum probabil multi ne-amintim din copilarie.
Si mai zice ca barbatii nu seamana unul cu celalalt. Sa deduc de aici ca femeile da?
Ii las lui Paul analiza femeilor, cu sau fara povestioare cu talc, si eu trec la analiza barbatilor (ca asa i-am promis intr-un comentariu pe blog). Nu analizam aici barbatii in totalitatea calitatilor lor (viteji, bravi, protectori si ocrotitori ai familiei, aceasta celula... bla-bla) ci doar din perspectiva relatiilor lor cu noi femeile (ca vorba aia... mami si tati) :)
Nu am pretentii de experta, ci doar un spirit acut de observatie. Al meu si al altor femei ca mine.
O sa incerc sa nu trag concluzii, o sa va las pe voi sa faceti asta.

Barbatii spun ca isi doresc langa ei femei cu personalitate, care sa ii reprezinte, cu care sa aiba ce discuta si sa nu le fie rusine sa iasa in lume. Sa fie dragutse, chiar frumoase daca se poate, sa se uite lumea la ele pe strada cand trec impreuna la brat sau de mana. Femei din "alta liga", cum am auzit eu o data ca se poate spune despre ele.

Buuun. Hai sa ne uitam pe strada acum sa vedem la cine se uita lumea.
Lumea se uita intr-adevar admirativ la femeile care arata bine si care emana personalitate si atitudine prin toti porii. Si care se regasesc la un brat de barbat in proportie mai mica de 50%. Restul de femei frumoase (alalalt 50%) sunt singure sau cu alte fete prin oras.
La bratul barbatului care declara toate cele de mai sus (ce fel de femeie isi doreste el) vezi exact opusul: o fatuca normala, care nu atrage cu nimic atentia, care merge mica si umila la jumatate de pas in spatele lui (punandu-l astfel pe el in evidenta) si care nu deschide gura cand respectivul se intalneste cu cineva. Abia daca auzi cand spune "buna, imi pare bine de cunostinta".
Acelasi barbat insa se uita cu coada ochiului cand trece pe langa el (si implicit si pe langa iubita lui) acea femeie din liga superioara si se citeste in privirea lui fantezia pe care tocmai o dezvolta ("ce ti-as face de te-as prinde"). Si uite asa, una spunem si alta facem, una declaram si cu totul altceva ne reprezinta, de fapt. De ce mai facem atata tevatura declarativa? Pentru imagine? A cui si in fata cui?

Mai exista si categoria "gradinari de anemone". Asta este barbatul care nici nu e cu o femeie, nici fara ea. Si o tot vrajeste pe fata aia (care saraca chiar crede cand el ii spune ca ea e femeia vietii lui) si o tot ameteste cu diferite pretexte care mai de care mai pertinente "de ce nu suntem noi impreuna". Si fata, anemona, indragostita fiind, crede, si ii acorda circumstante, si il asteapta, si il iarta... si el nu are nici macar tupeul sa fie sincer cu el insusi, daramite cu ea, asta in timp ce o cultiva si o pliveste ca pe o anemona ce este. De ce? Pe cine ajuta acest du-te-vino in afara de a-ti consuma ani din viata? La ce foloseste?

Alta categorie. Barbatul caruia ii plac femeile puternice, care nu se sfiesc sa faca ele primul pas catre o relatie si lui chiar i-ar placea sa i se intample asta. Si iata, i se intampla. Si ce face el? Fuge ca dracu pentru ca cineva (o FEMEIE) a indraznit sa isi asume rolul de vanator si sa plece la atac cu sagetile lui Cupidon. Stai nene, ca asta trebuie sa fac eu, barbatul... nu ea, femeia! Ea trebuie doar sa se impiedice un pic atunci cand fuge de mine, marele vanator!!!

Iar despre minunatii barbati care inca mai cred ca rolul nostru e la cratita si ca nu ne trebuie noua crema si oja si programare la cosmetica... Pe astia ii las sa ii impuste soarta, intr-un fel sau altul. Nu merita atentie.

Desigur ca intr-un singur individ se pot intalni si combinatii ale acestor categorii. Asta nu face decat ca viata sa fie mai frumoasa si mai provocatoare, nuuu???

Si vin acum si va intreb: femeile sunt ciudate? Or fi, insa cred ca dupa ce cunoastem macar un exemplar din categoriile de mai sus (care sunt sigura ca nu sunt toate categoriile posibile), avem tot dreptul sa devenim ciudate.
Practic, suntem produsul experientelor pe care le-am avut cu voi. Asa cum si voi sunteti produsul relatiilor anterioare cu suratele noastre (alea gen "pisi" sau - si mai grav - "urata rea si proasta"). "Bagajele" cu care venim fiecare isi arata greutatea.

Si iata ca, fara sa vreau, tot am tras o concluzie. Mi-a iesit spontan si natural. :))

Cu spatele catre lume

Vreau sa emigrez. M-am saturat de tara asta de neamuri proaste, de tarani (in sensul rau al cuvantului, desigur) si ghiolbani pe care ii intalnesc la tot pasul.
De dimineata in trafic - tot felul de piloti de formula 1 care au senzatia ca toata strada e a lor si le-a dat-o mama lor cand au plecat dimineata de acasa. Daca indraznesti cumva sa dai semnal sa treci pe banda lor, accelereaza numai de-ai dracu sa nu te lase sa te bagi.
Ziua la birou - oameni cu functii si cu fite de pozitie si statut social care nu au nici macar politetea sa raspunda unui mail sau unui apel ratat pe telefon. Oameni care se ascund in spatele sintagmei “am o gramada de treaba” si fac tot ce au ei chef, dar cu o scuza oficiala. Oameni care te trateaza asa cum au ei chef uitand ca maine s-a putea sa fie la mana ta. Si or sa fie, caci roata asta se invarte, am vazut-o eu.
Seara – iar in trafic. Pilotul de dimineata si-a luat la munca ceva suturi in partea dorsala si se razbuna in trafic. Pe tine, care nu ai nici o vina si nici chef sa tolerezi aerele lui de mare sofer. Dar trebuie sa il suporti, ca si el face parte din decorul acestei tari.
In weekend in drum spre mare. E coloana, dar ei sunt mai smecheri si depasesc pe contrasens. Sa ajunga ei primii la indicatorul de intrare in localitate. Unde circula desigur cu 70 – 80 la ora, ca o fi localitate, dar doar pentru noi, nu si pentru ei. Ca toate celelalte reguli de circulatie de altfel. Sunt doar pentru noi, nu si pentru ei, “soferii adevarati”. Si uite asa te trezesti cu unul in fata ta pe contrasens care tasneste in depasire la 10 metri in fata ta si il doare la 5 metri in spate ca iti pune viata in pericol. Si poate ai si un copil in masina, dar ce mai conteaza? Tu nu ai decat sa franezi pana ti se declanseaza avariile si iti vibreaza tot corpul din cauza ABS-ului. El insa trebuie sa depaseasca ca e smecher si are masina care poate.
La mare – nu mai zic. E deja prea mult.

Si cu oamenii astia sunt nevoita sa relationez in fiecare zi, direct sau indirect. Tot felul de combinatii care imi plac mie mult, de genul “ingamfat si prost” sau “fudul dar degeaba” sau “absolventi agramati de master” (pe astia chiar ii admir intr-un fel ca au trecut atatia ani prin scoli degeaba). Si desigur, combinatia mea preferata, rautate si prostie la un loc. Si daca mai e si femeie, si mai e si urata (“urata, rea si proasta”) atunci chiar fug.

De aceea am devenit antisociala. Mi-am pastrat cativa oameni in jur cu care vorbesc si care sunt pe acelasi calapod cu mine. Oameni fara invidii, fara falsitati, fara sintagme si declaratii principiale si care de fapt dau cu barda in rahat pe de-a latul la prima ocazie…. Oameni care nu ma duc cu vorba ani de zile si care stiu sa fie sinceri in primul rand cu ei si apoi cu mine. Oameni care nu au agende ascunse si care nu au nevoie de motive aruncate in carca altora pentru a face ceva. Oameni care au propria lor viata si nu se leaga de persoana mea doar ca sa aiba si ei ceva important de facut caci altfel s-ar plictisi dramatic, probabil.
Pe restul, ii salut politicos, le zambesc rece si trec mai departe… spre consulatul Noii Zeelande, sau Australiei, sau poate chiar spre Ambasada Marii Britanii… cine stie?