De plictiseala....

Fotografia mea
Nu exista prezent. Este doar o secunda de cuvant ce face legatura intre trecutul din care ar trebui sa invatam si viitorul in care ar trebui sa demonstram maturitate, inteligenta, bun simt, etc. Pana apuci sa rostesti cuvantul prezent, el este deja trecut. Deci am decis sa ma concentrez asupra lui ieri si sa invat din el ce sa nu fac maine. Cu drag si cu amintiri frumoase dar si cu dezamagiri multe, intorc spatele (si in viata si in poza de pe blog) acestui trecut si il las sa ramana (cu toti si cu toate) acolo unde merita sa fie.

sâmbătă, 26 septembrie 2009





Van Gogh (link)

http://www.youtube.com/watch?v=Gi_P8XwrSCU

Acum poate se vede si link-ul. :-)
(ca de obicei, blogger ne provoaca in incarcarea de videoclipuri)

Van Gogh

E Venetia nordului. Si este o combinatie intre Venetia si Londra care a avut un impact foarte ciudat asupra mea.
Mie nu imi place Venetia, trebuie sa va spun asta. Imi trezeste sentimente claustrofibice cu strazile ei inguste si inalte. Parca stau sa cada pe mine toate casele alea, cu apartamente mici si cu camere inguste.
Mi-au placut trei lucruri la Venetia insa. Palatul Dogilor, Piata San Marco seara si cina la restaurant pe Canale Grande. Atat.
Londra.... asta e alta poveste. E orasul in care m-as muta maine daca at fi asa simplu.

Ei bine... Amsterdam combina atat de frumos si natural aceste doua orase si aduce atatea altele in plus (cum ar fi casele plutitoare si plimbarile cu vaporasul) incat aproape ca detroneaza Londra in topul meu personal.

Si mai are ceva acest oras. Are muzeul Van Gogh.
Cine a fost la Amsterdam si a vazut acest muzeu, stie ca in 30 - 45 de minute maxim il vezi. E mic, are trei etaje si nu sunt foarte multe exponate.
Eu am stat doua ore. Cel mai mult la etajul 1, in fata catorva picturi ale lui Van Gogh. Mi se facuse pielea de gaina, imi dadusera lacrimi in ochi si nu ma puteam dezlipi de podea. Nu ma deranjau nici japonezii cu vocile lor stridente si frustrate ca nu puteau face poze. Eram doar eu si evolutia unui artist nebun, framantarile lui, mancatorii lui de cartofi in culori pamantii si apoi - dupa influentele franceze - culorile din Recolta, Lan de grau sub nori de furtuna si Vaza cu floarea soarelui pictat in asteptarea lui Gaugain.

Si dupa ce am iesit in sfarsit, mi-am luat cartea cu opera lui completa si m-am asezat pe iarba in parcul de langa muzeu, mi-am aprins o tigara (sau trei???) si am mai stat jumatate de ora citind.

In viata mea sunt cateva momente memorabile care au acelasi efect ca amintire pe care l-au avut atunci cand mi s-au intamplat. Efectul este ca timpul s-a oprit efectiv in loc si pentru acele cateva momente nu am mai fost decat eu si trairile mele in tot universul. A fi la un metru de cateva picturi ale lui Van Gogh a fost un astfel de moment.

Pe youtube sunt cateva variante ale videoclipului pe care il atasez in acest post. L-am ales pe acesta pentru ca include doua din preferatele mele: Lan de grau sub nori de furtuna si Recolta.
Sper sa va dea si voua macar o secunda din emotia pe care am simtit-o eu fata in fata cu aceste tablouri.