De plictiseala....

Fotografia mea
Nu exista prezent. Este doar o secunda de cuvant ce face legatura intre trecutul din care ar trebui sa invatam si viitorul in care ar trebui sa demonstram maturitate, inteligenta, bun simt, etc. Pana apuci sa rostesti cuvantul prezent, el este deja trecut. Deci am decis sa ma concentrez asupra lui ieri si sa invat din el ce sa nu fac maine. Cu drag si cu amintiri frumoase dar si cu dezamagiri multe, intorc spatele (si in viata si in poza de pe blog) acestui trecut si il las sa ramana (cu toti si cu toate) acolo unde merita sa fie.

luni, 6 iulie 2009

Sila si sictir.

M-a lovit o sila cumplita si un sictir total legat de tot ce poate fi mai frumos dar nu e: oamenii in general.
Vad in jur doar egoism, rautate, meschinarie, interese si agende ascunse, experti in presupuneri si o comunicare varza (mai exact lipsa ei).
Ne preocupa soarta altora dar nu suntem in stare sa ne uitam la propriile persoane si sa vedem ce ar trebui sa facem ca sa ne fie viata mai frumoasa.
Ne doare ca vecinul si-a luat Tuareg desi are restanta la intretinere.
Ne enerveaza ca la serviciu a fost promovat un coleg care e mai nou in firma decat noi, dar nu ne punem problema ce ne-a lipsit noua de nu am fost noi promovati.
Ne asteptam sa fim bagati in seama dar noi la randul nostru nu stim sa ii bagam in seama pe altii (nici macar cu un telefon de buna ziua - ce mai faci).
Calul moare de drum lung si prostul de grija altuia. Cat adevar e in proverbul asta!
Avem in schimb pretentii cat casa, vrem ca lumea sa ne accepte asa cum suntem (ciudati sau nu, ciufuti sau nu, etc. sau nu).

Stim sa cerem. Dar nu stim sa dam. Stim sa ne enervam atunci cand nu primim ce vrem. Dar nu ne intrebam nici o clipa de ce nu primim. Poate ca nu meritam. Poate nu am facut dovada ca meritam. Poate ne-am batut prea mult timp joc si acum nu ne mai crede nimeni ca meritam.

Victime? Intr-un fel sau altul suntem toti niste victime. Ale propriilor noastre sentimente si decizii. Ce simtim cand ni se intampla ceva si ce decidem sa facem in continuare.

Importanta cred ca este durata fazei de victima. Ca poti ramane toata viata in faza asta si sa crezi ca au fost de vina planetele aliniate prost, soarta, oamenii din jur, sau poti sa decizi ca incerci sa iti faci norocul si singur si sa nu te mai vaiti atat.

Oricum ar fi, daca ne-am uita un pic la noi si ne-am da seama care ne sunt partile slabe, poate lucrurile ar sta mai bine. Si daca am fi si un pic mai buni... poate atunci intr-adevar s-ar mai schimba un pic lumea...