De plictiseala....

Fotografia mea
Nu exista prezent. Este doar o secunda de cuvant ce face legatura intre trecutul din care ar trebui sa invatam si viitorul in care ar trebui sa demonstram maturitate, inteligenta, bun simt, etc. Pana apuci sa rostesti cuvantul prezent, el este deja trecut. Deci am decis sa ma concentrez asupra lui ieri si sa invat din el ce sa nu fac maine. Cu drag si cu amintiri frumoase dar si cu dezamagiri multe, intorc spatele (si in viata si in poza de pe blog) acestui trecut si il las sa ramana (cu toti si cu toate) acolo unde merita sa fie.

marți, 11 august 2009

S-a dus dracului si asta....


Acest post va da satisfactie maxima celor care imi spun de muuulta vreme ca Vama nu mai e ce-a fost si ma sfatuiesc sa imi gasesc alta atractie estivala de week-end.
Ei bine, da. Cu durere in suflet, cu multa nostalgie si cu o usoara revolta cauzata de neputinta de a face ceva, recunosc si declar oficial (cum de altfel am facut si la finalul week-end-ului trecut): Vama s-a umplut de tarani, de fitse si de persoane si muzici care nu au ce sa caute in acest peisaj.
Tot constat de la inceputul anului (adica de la 1 mai mai exact) ca ma imbrac complet neadecvat pentru Vama. Imi lipsesc sandalele de piele intoarsa lungi pana la genunchi, cerceii lungi si mari (care se vad la urechile doamnelor precum farul de la Constanta), maieuasele cu paiete si sclipici si desigur pantofii cu toc pentru tinuta de seara. Ce dracu caut eu in blugi si in tricou?
Si masina mea e gresita. Nu e nici decapotabila, nu are nici cercurile alea patru cum au coenzimele Q7 si nu se aude muzica tare din ea. Desi ar fi de preferat avand in vedere ca la mine in masina zbiara cat poate de tare Metallica & Co. Poate asa as reusi sa o acopar pe Cristina Aguillera sau pe Beyonce.

Nu mai vorbesc de faptul ca in Vama, la plaja, aveai si tu ca omul pana acum un oarecare spatiu personal. Adica urmatorul individ isi plasa dispozitivul de zacut la soare (rogojina, izopren, prosop sau alte materiale textile) cam la un metru si ceva de tine, ca slava Domnului, era loc.
Acuma il pune un pic peste al tau (daca nu cumva tu stai pe sezlong).
Si cand vrei sa te duci sa faci si tu o baie, te ridici frumos si te uiti timp de cateva minute sa iti stabilesti itinerariul catre apa: pe unde sa o iei ca sa nu calci pe prosoapele oamenilor sau pe oameni? Care oameni s-au asezat alandala, nu mai exista carare, nu mai exista spatiu de trecere, nimic. La ce dracu mai e necesar sa treci?

Deci nu pot decat sa fiu de acord cu Bisha mea care ii latra de sub sezlong (ca e privilegiata, i se asigura umbra ei) pe toti aia care trec prea aproape de noi. Ce cauta ei acolo?
I-as latra si eu, dar nu cred ca ar intelege.
Intre timp imi iau cainele si gashka si ne caram... in alte parti. De care nu am sa fac mentiune ca sa nu se intample ca si cu Vama. Macar cativa ani sa mai pot merge si eu linistita la mare si sa nu latre Bisha chiar la toata lumea.

La revedere Vama Veche! It was good... while it lasted. Ca intr-o relatie :)