De plictiseala....

Fotografia mea
Nu exista prezent. Este doar o secunda de cuvant ce face legatura intre trecutul din care ar trebui sa invatam si viitorul in care ar trebui sa demonstram maturitate, inteligenta, bun simt, etc. Pana apuci sa rostesti cuvantul prezent, el este deja trecut. Deci am decis sa ma concentrez asupra lui ieri si sa invat din el ce sa nu fac maine. Cu drag si cu amintiri frumoase dar si cu dezamagiri multe, intorc spatele (si in viata si in poza de pe blog) acestui trecut si il las sa ramana (cu toti si cu toate) acolo unde merita sa fie.

vineri, 4 septembrie 2009

Existentiale...

La ce bun sa fii inteligent in ziua de azi? Ca propriei persoane nu cred ca foloseste. Te uiti in jur si constati ca nu iti mai prieste mediul inconjurator, si cauti sa te stabilesti in alta parte. Alta tara, alt oras, altceva...
Nu faci decat sa te autofrustrezi ca meritele nu iti sunt (re)cunoscute, ca eforturile tale de a face lumea mai buna (daca le faci) nu le vede nimeni iar cine le vede le condamna: "Uite-l si pe asta, vrea sa schimbe lumea. S-a tampit!"
Daca scoti o idee inteligenta si daca mai e si in vreo forma mai abstracta, se intreaba lumea daca ai fumat ceva. Daca vrei sa faci ceva "diferit", se uita lumea ciudat la tine ca iesi din tipare.

Bun, suntem inteligenti pentru noi, nu pentru altii. Si cu ce ne ajuta? Imi amintesc proverbe de genul "prost sa fii, noroc sa ai" sau "la barza chioara ii face Dumnezeu cuib", "de unde nu e, nici Dumnezeu nu cere", etc. etc.
Si ma uit in jur ca pe bune prostii au noroc cu carul (avem, vorba aia, atatea exemple in viata politica romaneasca si nu doar acolo).
In plus, in lumea lor acolo, zau ca nu ii deranjeaza nimic. Dar NIMIC! Nici criza, nici framantarile existentiale, nici incercarile de a invata atat din propriile experiente cat si din ale altora, nu au nici o problema! Nu isi dau nici macar seama cand frizeaza ridicolul sau cand sunt atat de penibili incat noua, celorlalti, ne vine sa intoarcem rapid spatele.

Oare prostia e o virtute?