Noi sau voi? Sau amandoi? :)

Femeile sunt ciudate, zice Paul intr-un articol ("De-a mami si de-a tati") de pe blogul lui. O concluzie a unei povestioare de suflet trist de copil, asa cum probabil multi ne-amintim din copilarie.
Si mai zice ca barbatii nu seamana unul cu celalalt. Sa deduc de aici ca femeile da?
Ii las lui Paul analiza femeilor, cu sau fara povestioare cu talc, si eu trec la analiza barbatilor (ca asa i-am promis intr-un comentariu pe blog). Nu analizam aici barbatii in totalitatea calitatilor lor (viteji, bravi, protectori si ocrotitori ai familiei, aceasta celula... bla-bla) ci doar din perspectiva relatiilor lor cu noi femeile (ca vorba aia... mami si tati) :)
Nu am pretentii de experta, ci doar un spirit acut de observatie. Al meu si al altor femei ca mine.
O sa incerc sa nu trag concluzii, o sa va las pe voi sa faceti asta.

Barbatii spun ca isi doresc langa ei femei cu personalitate, care sa ii reprezinte, cu care sa aiba ce discuta si sa nu le fie rusine sa iasa in lume. Sa fie dragutse, chiar frumoase daca se poate, sa se uite lumea la ele pe strada cand trec impreuna la brat sau de mana. Femei din "alta liga", cum am auzit eu o data ca se poate spune despre ele.

Buuun. Hai sa ne uitam pe strada acum sa vedem la cine se uita lumea.
Lumea se uita intr-adevar admirativ la femeile care arata bine si care emana personalitate si atitudine prin toti porii. Si care se regasesc la un brat de barbat in proportie mai mica de 50%. Restul de femei frumoase (alalalt 50%) sunt singure sau cu alte fete prin oras.
La bratul barbatului care declara toate cele de mai sus (ce fel de femeie isi doreste el) vezi exact opusul: o fatuca normala, care nu atrage cu nimic atentia, care merge mica si umila la jumatate de pas in spatele lui (punandu-l astfel pe el in evidenta) si care nu deschide gura cand respectivul se intalneste cu cineva. Abia daca auzi cand spune "buna, imi pare bine de cunostinta".
Acelasi barbat insa se uita cu coada ochiului cand trece pe langa el (si implicit si pe langa iubita lui) acea femeie din liga superioara si se citeste in privirea lui fantezia pe care tocmai o dezvolta ("ce ti-as face de te-as prinde"). Si uite asa, una spunem si alta facem, una declaram si cu totul altceva ne reprezinta, de fapt. De ce mai facem atata tevatura declarativa? Pentru imagine? A cui si in fata cui?

Mai exista si categoria "gradinari de anemone". Asta este barbatul care nici nu e cu o femeie, nici fara ea. Si o tot vrajeste pe fata aia (care saraca chiar crede cand el ii spune ca ea e femeia vietii lui) si o tot ameteste cu diferite pretexte care mai de care mai pertinente "de ce nu suntem noi impreuna". Si fata, anemona, indragostita fiind, crede, si ii acorda circumstante, si il asteapta, si il iarta... si el nu are nici macar tupeul sa fie sincer cu el insusi, daramite cu ea, asta in timp ce o cultiva si o pliveste ca pe o anemona ce este. De ce? Pe cine ajuta acest du-te-vino in afara de a-ti consuma ani din viata? La ce foloseste?

Alta categorie. Barbatul caruia ii plac femeile puternice, care nu se sfiesc sa faca ele primul pas catre o relatie si lui chiar i-ar placea sa i se intample asta. Si iata, i se intampla. Si ce face el? Fuge ca dracu pentru ca cineva (o FEMEIE) a indraznit sa isi asume rolul de vanator si sa plece la atac cu sagetile lui Cupidon. Stai nene, ca asta trebuie sa fac eu, barbatul... nu ea, femeia! Ea trebuie doar sa se impiedice un pic atunci cand fuge de mine, marele vanator!!!

Iar despre minunatii barbati care inca mai cred ca rolul nostru e la cratita si ca nu ne trebuie noua crema si oja si programare la cosmetica... Pe astia ii las sa ii impuste soarta, intr-un fel sau altul. Nu merita atentie.

Desigur ca intr-un singur individ se pot intalni si combinatii ale acestor categorii. Asta nu face decat ca viata sa fie mai frumoasa si mai provocatoare, nuuu???

Si vin acum si va intreb: femeile sunt ciudate? Or fi, insa cred ca dupa ce cunoastem macar un exemplar din categoriile de mai sus (care sunt sigura ca nu sunt toate categoriile posibile), avem tot dreptul sa devenim ciudate.
Practic, suntem produsul experientelor pe care le-am avut cu voi. Asa cum si voi sunteti produsul relatiilor anterioare cu suratele noastre (alea gen "pisi" sau - si mai grav - "urata rea si proasta"). "Bagajele" cu care venim fiecare isi arata greutatea.

Si iata ca, fara sa vreau, tot am tras o concluzie. Mi-a iesit spontan si natural. :))