De plictiseala....

Fotografia mea
Nu exista prezent. Este doar o secunda de cuvant ce face legatura intre trecutul din care ar trebui sa invatam si viitorul in care ar trebui sa demonstram maturitate, inteligenta, bun simt, etc. Pana apuci sa rostesti cuvantul prezent, el este deja trecut. Deci am decis sa ma concentrez asupra lui ieri si sa invat din el ce sa nu fac maine. Cu drag si cu amintiri frumoase dar si cu dezamagiri multe, intorc spatele (si in viata si in poza de pe blog) acestui trecut si il las sa ramana (cu toti si cu toate) acolo unde merita sa fie.

marți, 31 martie 2009

Din seria "Cursuri scurte", azi "Managementul Schimbarii".

Oamenilor nu le plac schimbarile. De orice natura ar fi ele. Si mai exact: nu le plac atunci cand vin impuse de altcineva.
Rar mi-a fost dat sa vad, in viata personala sau profesionala, pe cineva care sa spuna: Schimbarea asta e binevenita! Hai sa vedem ce putem lua bun din ea!
Explicatia vine din psihologie si trece tangential pe langa piramida lui Maslow (aia cu motivatiile individului in functie de etapa in care se afla).
Fiecare individ isi dezvolta in tot ceea ce este si face o anumita stare de confort. Obiceiuri, stil de viata, stil vestimentar, comportamente, etc. Pe modelul "eu ma simt bine cu mine". Si vine cineva din exterior si spune: "Trebuie sa schimbi ceva la tine". Si ii spune specific ce anume trebuie sa schimbe. Iar omul care primeste aceasta informatie reactioneaza de obicei cu o atitudine de genul: "ba pe-a mamei dumneavoastra, sa traiti!" intr-o forma mai politicoasa (uneori) sau mai violenta verbal (alteori).

De ce? Pai normal ca nu vrea sa schimbe nimic. Lui ii e bine asa cum e! Si cine suntem noi din exterior sa ii spunem sa schimbe ceva? Lasa ca cine il place, il place si asa. Hmmm.....oare?
Chiar ne place lumea pentru ceea ce suntem? Sau nu cumva ne place pentru potentialul pe care il avem? Sau pentru ceea ce crede lumea ca suntem noi? Ca fiecare din noi proiecteaza despre el o imagine, care reflecta de cele mai multe ori modul in care acea persoana doreste sa fie perceputa de ceilalti. Si cand vine cineva si spune "trebuie sa schimbi asta" ne irita, nu-i asa?

Ei bine da... Singura constanta din viata noastra este de fapt....schimbarea. De la schimbatul hainelor in fiecare zi - ca nu ne e confortabil (nici igienic, deci tot confort) sa ne imbracam la fel nici macar doua zile la rand - pana la schimbarile organizationale din companiile in care lucram, in fiecare zi se intampla ceva nou. Ba tramvaiul circula pe o ruta deviata... Ba pleaca cineva din companie... Ba vine cineva nou in companie... Ba a crescut cota de intretinere ca s-au mai facut ceva reparatii la subsol... Si exemplele pot continua, culminand cu iubita care ii spune iubitului "nu mai esti barbatul de care m-am indragostit"... Sau invers.

Si ce facem atunci?
In mod inconstient, incercam sa gasim in schimbarea respectiva o alta stare de confort. Ceva care sa ne ajute sa o acceptam pe ea, schimbarea, pentru ca nu avem incotro. Si in 99,99% din cazuri aceasta adaptare nu este dureroasa. Fizic, cel putin. Poate fi emotional insa, in functie de natura schimbarii, cu variatii de intensitate a durerii de la individ la individ.

Adevaratul progres al individului insa va fi atunci cand va accepta ideea ca totul in jur se schimba si va incerca in mod constient sa isi gaseasca in fiecare schimbare acea stare de confort atat de necesara traiului de zi cu zi. Atunci ne vom victimiza mai putin, atunci vom avea alta atitudine atat fata de noi insine, cat si fata de ceilalti, si cred eu sincer ca atunci am sa vad mai multi oameni zambind, multumiti de ei insisi si de ceea ce li se intampla, si nu asa incrancenati cum sunt romanii cand merg pe strada...

2 comentarii:

  1. "Adevaratul progres al individului insa va fi atunci cand va accepta ideea ca totul in jur se schimba..."

    Sigur ca da, totul in jurul nostru se afla in perpetua schimbare, individul observa, analizeaza, simte, si de cele mai multe ori sufera in urma acelei schimbari care intervine in viata lui, in majoritatea din cazuri impusa din exterior si fara consimtamant... Nu este insa obligatorie lema cu progresul individului, accept schimbarile din jurul meu dar asta nu inseamna automat ca sunt de acord cu ele, sau ca automat imi asigura confortul necesar dezvoltarii mele materiale sau spirituale... Ar fi foarte multe de discutat, despre progresul civilizatiei asteia bestializate si despre felul in care intelege sa mearga inainte. Exista insa pericolul de a percepe schimbarea, si acceptul ei ca atare, ca unic element al progresului individual... Poate si pe asta se bazeaza cei care ne conduc, ca pe o turma debusolata...

    RăspundețiȘtergere
  2. Stai ca m-ai inteles gresit: nu trebuie sa fii de acord cu schimbarile si nici nu spun ca eleiti asigura automat confortul... Dimpotriva: pentru ca noi, ca indivizi, sa putem evolua fara frustrari in conditiile in care schimbarile nu ne plac, trebuie sa gasim in fiecare schimbare aparuta si impusa noua o zona sau un aspect care sa ne dea confort. Adica NOI sa gasim asta si noi sa fim proactivi in a accepta (fara a fi neaparat de acord cu) schimbarea.
    Schimbarile care aduc singure confort sunt cele pe care le facem noi, pentru ca asa vrem noi, pentru ca simtim in interior nevoia acelei schimbari. Si nici alea toate nu vin din start cu acel confort, ci doar schimbarile "pe pozitiv". Ca uneori suntem nevoiti sa luam si decizii care nu ne plac, si alea aduc schimbari care nu ne ofera din prima confort. De noi depinde insa sa ne facem acea schimbare confortabila.
    Sper ca m-am exprimat mai clar acum. :)

    RăspundețiȘtergere