De plictiseala....

Fotografia mea
Nu exista prezent. Este doar o secunda de cuvant ce face legatura intre trecutul din care ar trebui sa invatam si viitorul in care ar trebui sa demonstram maturitate, inteligenta, bun simt, etc. Pana apuci sa rostesti cuvantul prezent, el este deja trecut. Deci am decis sa ma concentrez asupra lui ieri si sa invat din el ce sa nu fac maine. Cu drag si cu amintiri frumoase dar si cu dezamagiri multe, intorc spatele (si in viata si in poza de pe blog) acestui trecut si il las sa ramana (cu toti si cu toate) acolo unde merita sa fie.

vineri, 26 iunie 2009

Wife-ul Conjugal Care Se Intelege Prea Bine Cu Prietenii Lui (the series strikes back :-) )

Despre aceasta categorie de Wife Conjugal sunt muuulte de spus. Dar eu o sa incerc sa fiu cat mai succinta.
In primul rand trebuie sa facem o clasificare de exemplare in cadrul subspeciei.
1. WCCSIPBCPL – natural
2. WCCSIPBCPL – fortat, dar mimeaza foarte bine naturalul

Deosebirea se face avand la baza un singur criteriu: motivatia comportamentului.
WCCSIPBCPL Natural nu face nici un efort in a se intelege cu ei. Se potrivesc ca si personalitate, relationeaza usor, au simtul umorului asemanator sau chiar din aceeasi categorie. Preferintele muzicale, culturale, de petrecere a timpului liber sunt si ele asemanatoare si atunci ei, prietenii lui, o accepta foarte usor si natural si o integreaza. Si aici apare riscul: o integreaza atat de bine incat la un moment dat si iubitul ei o va vedea ca parte din gasca si nu ii va mai acorda atentia pe care o acorzi de obicei consoartei. “Ne vedem cu baietii vineri seara la bere, nu?” intreaba el sincer, fiind convins ca ea nu va avea nici o problema cu chestia asta pentru ca si ei ii place gasca lui. Azi asa, maine asa, si la un moment dat tot gasca va fi cea mai importanta. Aici e foarte adevarat ca depinde mult de fiecare individ: si de ea (cum reuseste sa se repozitioneze in relatie) si de el (cat e de deschis sa vada acea repozitionare).

Al doilea exemplar, cel care mimeaza foarte bine, este (cred eu) mai interesant de studiat. Aici iese la iveala ce e in stare de fapt femeia sa faca pentru relatia ei. Si de fapt cam face impotriva relatiei, dar ma rog…
Ei bine ea, WCCSIPBCPL jucatoare profesionista de mima, are cu totul alte pareri despre cine ar trebui sa fie prietenii iubitului ei. Mai exact – ei ar trebui sa fie gashka ei. Natural, nu?
Preferintele ei muzicale, sociale, culturale (daca exista) sunt cu totul altele decat cele ale lui si ale gastii lui. Sau fie, pot sa se si potriveasca pe ici pe colo. In tot cazul, nu este o potrivire semnificativa, cantitativ vorbind.
Insa ea doreste sa fie cu el cu disperare si se integreaza cat de bine poate in gaska. Nu mai vrea sa se vada cu prietenii ei, sau nu la fel de mult ca inainte, ci doar cu ai lui, descopera ce ii place fiecarui membru al gastii si se comporta cu el in consecinta (schimb de muzica, de link-uri, de informatii si mai stiu eu ce) si iata cum devine ea preferata tuturor. “Cine, Xulica? Vaaaai… e o dulceata de fata… Toti o iubim!”
Asta desigur pana cand se solidifica relatia intre ea si el - ZA iubitul. Dupa care apar primele semne “de boala” ca sa zic asa, pe care el nu le-a vazut la inceput, ca era indragostit.
De genul: “Pisiiiii…..hai sa nu ne vedem azi cu gaska… nu mai bine mergem noi doi la muuunte, intr-un weekend romaaaantic? Haaaaai, vrrrreeeeei?” Si el gandeste repede ca majoritatea barbatilor: “I am gonna get lucky!”. Si merge la munte.
Sau: “Pisiii… ce a vrut Adrian sa spuna cand s-a luat de bluza mea mulata?” Si el gandeste: “hmmm….. oare Adrian se da la iubita mea?” Si normal, o sa vrea sa rareasca intalnirile cu Adrian.

Si de ce fac unele femei asa? Pentru ca:
“Barbatii se angajeaza intr-o relatie (se casatoresc) sperand ca iubita lor nu se va schimba niciodata. Ea se va schimba. Femeile insa se angajeaza intr-o relatie (se casatoresc) sperand ca il vor schimba pe iubitul lor. El nu se va schimba”.

Dar femeia spera ca intr-o zi iubitul ei va fi acel barbat pe care si-l doreste ea alaturi. Fara defecte (“lasa ca in timp o sa se schimbe”), fara sa vrea sa iasa la bere cu baietii, fara alte pasiuni si hobby-uri in afara de ea. Si cand (DACA) reuseste sa il schimbe, ii spune la un moment dat: “Nu mai esti barbatul de care eu m-am indragostit”. Si pleaca.
Chiar si motivatia pana la urma e temporara. “Lasa ca il aduc eu pe calea cea buna”. Nu, nu il aduci decat daca va vrea si el. Si daca vrea, e de preferat ca schimbarea sa fie facuta pe fata, intr-un mod cooperant, decat sa se trezeasca el peste niste ani spunand: unde eram atunci, si unde am ajuns acum…
Si vina va fi a femeii. Si el isi va da seama de asta si va pleca.

Deci, echilibrul – dupa cum ii spune si numele – este la mijloc. Nici prea multa prietenie nu e buna, dar nici atata falsitate si efort de a-i face pe prietenii lui sa te placa. Pana la urma, nu ai cum sa multumesti pe toata lumea si sa cheltuiesti atata energie jucand teatru mi se pare absolut neproductiv, fals si fara nici o legatura cu femeia asa cum trebuie ea sa fie de fapt in relatia ei. Ca daca e sa fie relatia aia, nu va conta care din prietenii lui te place sau nu.

Succes fetelor in a alege strategia cea cinstita. :)

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu