Cati dintre noi au curajul sa fie sinceri cu cei din jur? Dar cu ei insisi? Care este costul real al sinceritatii? Ce poti pierde si ce poti castiga? Raportul pierdere castig e echitabil? E necesar?
Inspirata de vremea de afara (ninge de parca trebuie sa se goleasca cerul si nu se mai opreste) si de aceasta minunata zi de luni, ma apuca iar existentialele.
Ziceam ca il astept cu mult interes pe 2010. Cred insa ca trebuie sa fac ceva curatenie ca sa aiba loc si el, saracu’…
Mi-as face intai curatenie in cap. Sa imi scot de acolo niste idei, sa las ratiunea sa aiba mai multa dreptate (ea are, saraca, dar nu prea ii dau eu voie uneori sa se manifeste), sa mai organizez pe acolo niste lucruri.
Dupa care m-as uita la mediul imediat inconjurator. In psihoterapie se spune ca trebuie sa lasi in urma si sa scoti din viata ta oamenii care nu au aceleasi aspiratii cu ale tale, care iti fac rau (chiar si neintentionat) si care pot deveni (daca nu sunt deja) toxici pentru tine ca persoana. Si aici am ceva mai multa curatenie de facut. Asta va necesita cele mai mari eforturi. Dar pe termen lung asta e cea care va aduce cele mai mari satisfactii.
Deci…sa ne apucam de treaba si sa vedem daca adevarul ne va elibera.
O sa va anunt si pe voi. :)
luni, 18 ianuarie 2010
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Mami, fa o terapie cu flacari! Se face o asa curatenie...
RăspundețiȘtergereAs da foc, dac-as putea! :)))
RăspundețiȘtergereDar procesul de curatenie a inceput sa functioneze. Si ce bine ma simt! ;)