Tocmai m-am uitat pe geam si am vazut ca in orasul meu minunat e un fel de lapovita. Care de fapt nu prea are ce sa caute acum in martie pe strada, dar cred ca cineva acolo sus a varsat din greseala o galeata. Eu tot sper ca vine primavara si in acest ton optimist si cu Rage Against the Machine - Killing in the Name in urechi, ma apuca iar nostalgiile.
Mi se facuse de exemplu acum ceva vreme dor de....schi. Mie. MIE, care atunci cand m-au lasat in varful partiei si fara monitor, dupa 5 zile de lectii de schi in care ma descurcam binisor, mi-am scos schiurile si am coborat partia in clapari de frica. E, acum vreau pe schiuri! Ca nu mi-a trecut dorul!!!
In acelasi timp, mi-e dor de Vama Veche si de ziua de 1 mai. Abia o astept!
Si mai vreau sa vina vara nu inainte insa ca eu sa castig la loto. Poate incep sa si joc, cine stie?
Si analizand eu toate aceste doruri, mi se mai adauga si altele: mi-e dor de niste oameni, de niste petreceri, de niste concedii, de o viata fara griji (asta chiar nu stiu cum e dar sigur mi-e dor de ea, daca poate sa iti fie dor de ceva ce nu stii cum e....)
Si mi-ar placea ca lumea sa fie mai putin nesimtita si mai responsabila putin, si sa nu ne fie frica de sentimente, si sa nu credem ca daca spunem ceea ce simtim asta ne face mai vulnerabili, si mi-ar placea ca atunci cand cuiva i se spune "mi-e dor", sa nu fie indiferenta raspunsul.
Si mi-ar mai placea ca actiunile oamenilor sa fie oglinda a ceea ce simt ei. Asta chiar ar fi un maaaare progres in ceea ce se cheama evolutia omului. Care de muuuulta vreme mi se pare mie ca de fapt involueaza constant.
joi, 19 martie 2009
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Postări
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu