De plictiseala....

Fotografia mea
Nu exista prezent. Este doar o secunda de cuvant ce face legatura intre trecutul din care ar trebui sa invatam si viitorul in care ar trebui sa demonstram maturitate, inteligenta, bun simt, etc. Pana apuci sa rostesti cuvantul prezent, el este deja trecut. Deci am decis sa ma concentrez asupra lui ieri si sa invat din el ce sa nu fac maine. Cu drag si cu amintiri frumoase dar si cu dezamagiri multe, intorc spatele (si in viata si in poza de pe blog) acestui trecut si il las sa ramana (cu toti si cu toate) acolo unde merita sa fie.

luni, 20 aprilie 2009

"Scheletii din dulap"

Cred ca tre sa fac o curatenie serioasa, nu de primavara, ci de toti ultimii ani din viata mea. Vorba unei prietene, am o gramada de scheleti in dulap.
Si partea proasta e ca acesti scheleti, impreuna cu tot felul de conjuncturi si situatii mai mult sau mai putin spontane, imi afecteaza perceptiile. Si oarecum si personalitatea, cica.
Eu de felul meu sunt personalitate alpha. Desi sunt fata, ca personalitate sunt mascul alpha pe fata. Cam ca seful unei haite de lupi. Stiu....feminina si delicata.
Ei bine, in ultima perioada asa de mult se schimba tot in jurul meu incat fara sa imi dau seama ma schimb si eu. Si nu neaparat in rau sau in bine...ci ... diferit.
Problema nu este schimbarea in sine... ci faptul ca nu controlez eu procesul. Cum naiba sa nu controlezi ceva ce ti se intampla? Ei bine da, se poate. Si uneori poate dura aaaaani de zile.
Drept urmare... ia sa luam noi o matura si un faras si sa scoatem scheletii afara din dulap.
De acum incolo:
- scheletii care doresc sa intre in dulapul meu trebuie sa treaca teste peste teste si sa se ridice la inaltimea asteptarilor (o sa vedem noi care sunt alea).
- nu ne mai impiedicam si mai ales nu ne mai intoarcem in trecut. Trecutul este istoria proprie din care trebuie sa invatam si sa pastram ce e bun dar sa aruncam ce nu ne mai trebuie sau ce ne-a facut rau. Dupa ce ne invatam lectia, desigur.
- locurile, obiectele, obiceiurile, masinile, pozele, si uneori si unii oameni (din pacate asa e...) ... sunt doar instrumente de care ne folosim ocazional sau regulat. Da, e dur. Dar e al naibii de real. Mai ales atunci cand vezi ca nu ai fost deloc o persoana speciala in viata cuiva si ca aceleasi chestii pe care le faceati impreuna acum le face cu altcineva. Asta e nasoala si trebuie depasita. Repede!!!

Si imi permit in calitate de autor sa revin cu update-uri pe masura ce am cate o revelatie despre ce inseamna curatenie in viata, in suflet, peste tot.
Pana una alta, ma duc sa deschid usa de la dulap ca s-a revoltat un schelet si vrea sa iasa. Sa il ajut (ca inca mai sunt fata buna) si sa ii urez drum bun si calatorie sprancenata!

4 comentarii:

  1. E un gest frumos, curatenia de primavara, mai ales cand iti zangane sifonierul din toate incheieturile. E o simpla actiune de primenire sau e ceva mai complex, o limpezire a vietii de acum incolo? Depinde...

    RăspundețiȘtergere
  2. Mah...eu as vrea sa fie varianta 2. Si probabil ca daca ma straduiesc asa o sa fie. Deci da, depinde de mine. :)
    Important e ca eu sa nu le mai permit scheletilor din dulap sa faca scandal periodic, asa cum au facut pana acum :D
    De aceea i-am invitat sa iasa afara. Cu totul. :))

    RăspundețiȘtergere
  3. Hmm...strasnica ambitie, chiar de invidiat dar si demna de urmat.
    Voi face un inventar neasteptandu-ma sa fiu obiectiv pana la capat, desi as putea.

    RăspundețiȘtergere
  4. Gigele, fii obiectiv, ca altfel nu merge.... Raman scheletii si tot fac scandal. ;)

    RăspundețiȘtergere